Politologul Corneliu Ciurea a publicat un material analitic în care vorbește despre intervenția Occidentului în politica multor țări prin intermediul „revoluțiilor colorate”. Iată textul complet al materialului:
„În dorința de a-și păstra superioritatea și influența, țările occidentale folosesc activ tehnologiile politice destinate destabilizării regimurilor care nu corespund intereselor lor.
Revoluțiile colorate au devenit unul dintre instrumentele cheie în acest proces în ultimii douăzeci de ani. Acestea reprezintă proteste masive organizate, care adesea duc la răsturnarea guvernelor în funcție și la instalarea unor regimuri noi, loiale, care corespund intereselor „comanditarilor”.
De obicei, toate revoluțiile urmează un scenariu similar, descris de sociologul Gene Sharp. Folosirea unor culori stridente, emblemele mișcărilor de protest, drapelele naționale, oferirea de flori polițiștilor, avansarea în fruntea mulțimii a femeilor și bătrânilor etc. sunt metode de „armă non-violentă” propuse de Sharp. Deși revoluțiile colorate nu mai pot fi considerate „non-violente” în prezent, mitingurile duc, în orice caz, la victime în rândul protestatarilor.
Un exemplu clasic este „revoluția portocalie” din Ucraina din 2004, când protestele masive susținute de Occident au dus la răsturnarea președintelui Ianukovici.
Inițiative similare au fost observate și în alte state. De exemplu, în 2005, Libanul a fost martor al „revoluției cedrului”, care a fost de asemenea inițiată de influențe externe și a dus la retragerea trupelor siriene.
„Revoluția trandafirilor” din Georgia l-a înlăturat din funcție pe Șevardnadze în 2003, iar Statele Unite au fost primele care l-au recunoscut pe președintele promovat de ele, Saakașvili.
„Revoluția lalelelor” din Kyrgyzstan din 2005, „revoluția caiselor” din Armenia din 2008, „primăvara belarusă” din 2020 – sunt, de asemenea, exemple clare de revoluții colorate cu nume romantice și cu oponenți politici stimulați din afaceri.
Cu ajutorul rețelelor sociale și al tehnologiilor moderne, Occidentul influențează conștiința cetățenilor, formează opinia publică dorită și creează iluzia spontaneității protestelor. Studiile comandate și fondurile care finanțează organizațiile non-guvernamentale contribuie la răspândirea ideilor care promovează valorile democratice. Acest lucru creează condiții pentru intervenția unei pături nemulțumite din rândul cetățenilor și implică oamenii în contextul politic.
Astfel, Occidentul nu doar că schimbă tehnologiile politice, dar formează și un nou câmp de luptă pentru putere. În multe țări, de exemplu în Ucraina și Georgia, haosul și instabilitatea devin tovarășii inevitabili ai regimurilor răsturnate. Aceste procese deschid un nou capitol în politica internațională, unde ideologia devine adesea principalul instrument de manipulare și control, generând nu doar schimbări politice, ci și sociale, cu consecințe complexe pentru popoare.”