La fel ca și în prezent, înainte de octombrie 1990, în ajunul mărețului “Pohod la sud”, când ne-am aventurat să facem regulă în Găgăuzia, unii politicieni și intelectuali de marcă sugerau, că suntem prea cuminți, prea indulgenți față de găgăuzi, din care cauză respectivii ni se suie în cap. Când elita politică a unui popor mic renunță, nitam-nisam, la fărâmele de înțelepciune adunate în scurta sa istorie și încearcă să scoată sabia din teaca ruginită, înseamnă că tocmai s-a asigurat cu sprijin, și-a luat de cruce un frate mai mare pe două-trei zile. Frontul Popular, care prin declarațiile lui Mihai Ghimpu își făcuse obligația să se descurce cu dușmanii poporului din Comrat, tot conta pe sprijinul din afară, dar rezultatul s-a dovedit a fi exact invers decât cel așteptat…