Serghei Țurcan, Judecător al Curții Constituționale a Republicii Moldova și-a expus părerea privind confirmarea rezultatelor referendumului din 20 octombrie de către Curtea Constituțională. În opinia lui, procedurile juridice necesare modificării constituției nu au fost respectate complet.
Judecătorul a enumerat mai multe prevederi ale Constituției și Codului Electoral privind organizarea referendumului. Constituția admite modificarea sa prin referendum în baza articolelor 2 (suveranitatea Republicii Moldova aparține poporului) și 75 (hotărîrile adoptate după rezultatele referendumului au putere juridică supremă).
În acest sens, există cîteva condiții necesare pentru revizuirea constituției, expuse în articolele 141-143: inițiativa trebuie să vină cel puțin de la o treime de deputați; proiectul de lege trebuie prezentat și aprobat de Curtea Constituțională; modificările propuse nu trebuie să pună în pericol drepturile omului; constituția nu poate fi modificată în timpul stării de urgență; referendumul trebuie desfășurat în mai puțin de 6 luni de la prezentarea în parlament. Toate aceste condiții au fost respectate; respectiv, însăși organizarea referendumului poate fi considerată constituțională.
Însă Serghei Țurcan nu este de acord cu decizia Curții Constituționale din 31 octombrie 2024 privind confirmarea rezultatelor referendumului. Cu toate că referendumul a fost constituțional, rezultatele votului nu pot fi calificate drept suficiente pentru a introduce modificări în Constituție.
„Pentru a fi constituțională, orice revizuire a Constituției, indiferent de motivele invocate și de procedeul utilizat, trebuie să se încadreze în ordinea constituțională existentă. Constituția reprezintă un cadru juridic fundamental și suprem”, afirmă judecătorul.
Sarcina Curții Constituționale constă în protecția supremației Constituției și asigurarea rigidității acesteia. După el, rigiditatea normelor de modificare a Constituției reprezintă „un principiu important, care încurajează stabilitatea politică și protecția drepturilor și intereselor non-majorității”.
„În general, pe lîngă garantarea stabilității constituționale și politice, procedurile de modificare a Constituției urmăresc să asigure un consens larg, precum și legitimitatea Constituției și, prin aceasta, a sistemului politic în general.”
De aceea, orice modificare a constituției trebuie să fie asigurată de o majoritate calificată. În cazul modificărilor făcute de parlament, majoritatea calificată reprezintă votul a 2/3 din deputați.
Însă „actualele prevederi referitoare la adoptarea unei hotărîri în cadrul referendumului republican constituțional (prevăzute de Codul Electoral: participarea a 1/3 din cetățenii înscriși în listele electorale și votul majorității participanților) ar putea, ipotetic, duce la situația că revizuirea Constituției să fie efectuată și cu votul a 16,67% din numărul cetățenilor înscriși în listele electorale.
În acest context, este dificil de vorbit despre asigurarea supremației Constituției”, demonstrează Serghei Țurcan. Astfel, deoarece Constituția este legea supremă, iar modificarea ei complicată este condiția de bază pentru asigurarea stabilității politice și a protejării drepturilor cetățenilor, prevederile Codului Electoral (inferior Constituției) nu asigură supremația Constituției.
Conform opiniei lui Serghei Țurcan, o majoritate calificată pentru referendum cere, de asemenea, votul a 2/3 din numărul participanților.
„Recurgerea la un referendum popular pentru modificarea Constituției trebuie să se limiteze doar la acele sisteme politice în care acest lucru este cerut de Constituția însăși, care se aplică în conformitate cu procedura stabilită, și nu ar trebui utilizat ca un instrument pentru evitarea procedurilor parlamentare”.
Deoarece rezultatele referendumului nu au atins pragul de 2/3 de voturi „pentru”, judecătorul ajunge la concluzia că acestea „nu puteau fi confirmate”.